Dacă Băneasa ar putea vorbi...

Dacă tot dedicăm Centenarului această ediție BIAS, putem aminti faptul că Aeroportul Băneasa a fost martorul exodului de pasageri evacuaţi de avioanele companiei L.A.R.E.S. din România Mare către România Mică, în urma rapturilor teritoriale de la 1940,  piloţii efectuând şi câte opt curse pe zi, în ambele sensuri.

În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost punct de întâlnire al avioanelor ce plecau sau veneau de pe front. A fost martorul numeroaselor drame ce au urmat, suportând cu stoicism bombardamentele Aliaţilor, iar după 23 august 1944, atacurile furibunde ale trupelor germane care încercau să-l ocupe.

Fiind locul de întâlnire a unor coridoare de natură politică, economică sau culturală ce legau România de restul Europei, aeroportul l-a cunoscut pe Paul Morand, scriitorul-diplomat, pe Antoine de Saint-Exupéry, pilotul-scriitor, pe lordul Londonderry, unul dintre cei mai influenţi politicieni ai anilor 30, pe Jean Louis Dumesnil, Ministrul Aerului din Franţa, pe generalul Italo Balbo, comandantul forţelor aeriene italiene, pe Clarissa Churchill, fiica lordului John Churchill, fratele celebrului om politic, Winston, pe generalul Maxime Weygand, cel care avea să fie comandantul suprem al armatei franceze în mai-iunie 1940, sosit într-o vizită secretă la regele Carol II, pe generalul de escadră Alfred Gerstenberg, ataşat al Aerului pe lângă Legaţia germană din Bucureşti, pe Wilhelm Speidel, şeful Serviciilor Aeronauticii Germane în România, pe Nichita Hrusciov sau pe Charles de Gaulle, cel care iubea România și dorea o Europă unită şi prosperă.